Le ciel dans une chambre

 Moale…cuibar de suflet la marginea palmelor calde…o dunga pe buze ce se infioara si se transforma intr-un zambet plin de candoarea ploii inca neatinsa de varful degetelor albe.Scrie o poveste …rasuflarea inceata ce separa visul de realitatea usor aburita ca si geamul unei masini intr-o toamna rece si ploioasa.Peste obraji se ridica luna in irisul ochilor umpluti de amintire, pleoapele ridica pajisti pe care pasesc pasii trecutului stins ca o tigara intre buze moi si desteptate de vantul de primavara…momentul acesta a cuprins intregul trup cu o nuanta ciocolatie si calda…pe o canapea veche de catifea sta aruncata umbrela, tenisii si ceva desene si departe undeva…un refren ce se rasuceste in aer in rotoacoale de fum cu parfum de cedru…ne spune ….le ciel dans une chambre.

De zi cu zi

Liceenta, planuri ,proiecte, hartii…final ce se apropie cu pasi repezi…ieri eram in primul an de universitate, azi se apropie sfarsitul ultimului an.Ce voi alege pana la urma?…Am poate de unde sa imi aleg…drumurile, sunt mai multe ,ce nu stiu este unde vor duce ele pana la urma, mi-e frica sa nu aleg gresit ,banuiesc ca tuturor ne este din cand in cand , si poate din cauza acestui sentiment apasator ca se apropie acel ceva, aman gandurile si le las pentru mai tarziu,mai este timp sa aleg, poate insa si destinul imi va da o mana de ajutor si le va aseza si de la sine, poate intuitia mea va fi mai agila indreptandu-ma exact acolo unde chiar trebuie sa fiu, poate ca la capatul acestei calatorii intradevar voi fi multumita.

Copilarie

…..aceasi strada..de cate ori picioarele mele m-au dus pe acest drum…am 2 picioare pot alerga ma pot plimba si pot dansa asa cum imi place…asa cum dansam odinioara..dar nu azi…
si mai pot mirosi florile din gradina sa le strang rubinii petalele intre maini si da poate ca vor fi mai fine dar..nu azi…
sau marul ce odinioara era plin de fructe rosii si dulci sa iau sa gust din joaca fructul oprit in cartea sfanta…dar nu azi…
cerul cat de albastru de ademenitor si de luminos scotea nori ca de vata ..nori plini de albul perlat al visului dar nu azi..
azi…numai esti tu…langa mine: Copilarie….

Si era o dimineata…cum rareori ti-e dat sa simti

Simplitate cuceritoare

Voiam sa iti spun multe.
Voiam sa stii ca in ultima vreme imaginea ta a luminat ungherele intunecate ale mintii mele.
Voiam sa iti spun ca e atat de bine sa te trezesti dimineata stiind ca si ziua aceea are ceva din tine.
Voiam sa iti spun multe ma refer cum fiecare moment isi schimba culoarea
Voiam sa vorbim despre limbajul secret al trupurilor ce fac dragoste
Sa-ti spun voiam ca niciodata nu esti mai departe decat gandurile de gandire
Voiam sa iti spun ca te iubesc in paisprezece limbi dar mai ales cel mai greu in limba in care m-am nascut
Voiam sa iti spun atat de multe dar cumva le-am uitat undeva pe drum
Si iata-ma fara sa stiu de ce-as putea sa spun in afara de buna si da as bea o cafea si ma intreb despre ce vom vorbi pana la sfarsitul noptii.

Peter Roche

Cafea&jazz

E o dimineata luminoasa, deschisa ca o carte cu pagini albe, nu sunt litere , au fost inghitite de noaptea infometata…ce s-a dus ca un fum peste ceruri.
Se imprastie in camera un parfum de cafea ca in cafenelele mici si intime cu masute de lemn cu perdele de culoarea vaniliei si cu cesti albe usoare asezate marunt, asteptand sa incalzeasca maini.
Si parca te ameteste aceasta mireasma, se ascund in trup sonete si muzica jazzului ti se joaca prin ochi, cateva cesti albe si mainile ce se cauta pe masa de lemn, sa se atinga, sa se simta, sa isi spuna altfel buna dimineata nu prin cuvinte ci prin strangerea tandra.E dimineata si e liniste, e alb, e galben si auriu si e vanilie .
E si o cafea amaruie si tare, jazz si doua maini ce se imbratiseaza ….

ultima

Inca o ramasita a toamnei

Desi stiu ca toamna a trecut…jumatate din mine a ramas cu ea…ca si aceste ganduri:

Afara ploua cu roua ingerilor de toamna

Te simt cum respiri in mine

Imi pulsezi  sangele prin vene

Te arcuiesti prin suflet incalzindu-l in lumina cea mai pura

Sunt pasare ce voi zbura…am aripi

Si sunt mai libera ca niciodata in bratele tale.

Zahar brun

Totul se termina deoarece a inceput candva. Cine a terminat primul de umplut foaia alba? Cu linii paralele, linii stangi, linii drepte, sfere, cuvinte lipsite de simbol?…poate ca nu, foaia a zburat de pe noptiera pe care era  asezata intr-o tresarire frageda de vant iernatic.
Poate ca ai rupt-o bucati dupa ce ai scris pe ea o poveste in care nu credeai nici tu…sau poate pur si simplu ai impaturit-o intr-un buzunar si ai uitat-o acolo, la fel cum ai vrea sa uiti tot.
Si as vrea sa citesc totusi foaia acea alba, incercand a citi bucati din tine, adevarate sau nu.Ma intreb daca voi afla vreodata?.Mai  impaturit intr-o matase alba si m-ai ascuns in buzunar, eram o cheie ce deschidea…stii tu acea usa.
Eram un cerc pe care il atingeai la suprafata si se umplea firesc si fara cale de intoarcere cu un suflet mai plin ca niciodata….
Imi puneam rezemat capul sa aud cum vibreaza coarda de chitara, si ecoul imi ramanea intepenit parca secole in mintea mea acoperita cu zapada ce nu era decat o mantie de praf brun, imi inchideam ochii, sa mai pot vedea macar o data ca am putut trai si altfel decat eram obisnuita pana atunci…
Au trecut ore? ani, secole?.Timpul ne-a adancit…purtandu-ne catre nicaeri.Tu ai ales sa arunci cheia din buzunar atunci cand ai gasit alta cheie pentru alta usa….ce nu vei sti niciodata este ca nici macar nu aveai nevoie de cheie….era doar pretextul ori  hai sa zicem simbolul.
Nu a mai contat prima zapada peste siragul de ganduri si vise amortite de frig, nu au mai contat literele azvarlite fara suflet pe albul pur al foii.
Nu  am pierdut nimic, din ceea ce am avut odinioara?.Nimeni nu a pierdut nimic?,nici ore nici ceasuri cu limbi de foc, nici sperante nici vise.Ti se pare putin?.
Daca vei privi in tine vei stii ce ai pierdut, sau poate finalul te va gasi batran ca si mine nestiind de ce sau cum.
Noi alegem ce foi vrem sa scriem, ce usi  vrem sa deshidem, poate intr-un final vom alege cu totii bine, sau nu vom mai alege de loc…zahar brun in loc de zapada …