Noapte…buna

In aceasta seara as dori sa fie totul de dimensiunile unui ou faberge. Lacuite cu stropi de roua suprafetele podelelor castanii adapostesc privirea ta ingandurata. Se cioplesc in pereti sculpturi cu chip de ingeri framantati de dorinta de a deveni oameni.
Arcuri fara sageti, buze fara soare, lacrimi fara cer, maini fara atingeri, taina fara intrebare.
Micuta ta mana se prabuseste prin aer si taie aerul in doua ca o corabie pe spuma apelor arctice…sa desenam incuietoarea usei din lemn de mahon, sa azvarlim cheia in stele inca inmugurite si sa lasam pleoapele prada somnului dulceag , rapindu-ne respiratia o data cu gandul…camera curge, farama din bec ingheata bobita de palida lumina, linistea se degaja ca un munte inclestat de rasina bradului…si sufletul se odihneste intr-o floare de lotus alba…pe margini de apa…noapte buna