Candva pe Ada-Kaleh

Am simtit intr-o seara o usoara unda orientala, pufaita printre obrajii ninsi cu migdale caprui.Gandul meu si-a gasit refugiul pe limbi de pamant in mijlocul Dunarii albastre.
Candva pe Ada -Kaleh am pasit, am alunecat usoara pe nisipul fin dintr-o barca, apele faceau valuri mici, framantandu-si idealurile in care se oglindea mareata cetate.
Parfumul nisipului cald si fierbinte sorbit de soarele cald se amesteca cu cel al apei, pietrele vinetii straluceau ca giuvaiere. Stradutele inguste erau culuare de matase, arborii rodnici isi aplecau frunzele intre genele vantului placut. Nu stiu ce te fascina mai mult…notiunea de paradis pierdut, fascinatia unei lumii cuceritor de exotica, oamenii si casutele pitoresti.
Am baut cafea fiarta pe nisip si mi-am lipit degetele de la gustul dulce al baclavalei turcesti, deasupra cerul albastru a capatat nuanta de piersica, apoi de petala de trandafir, barcile se leganau, cocosii cantau in timp ce clipele se amurgeau una pe alta imbratisand insula la sanul cerului.
Trupul insulei era mangaiat de apa batranului fluviu, trupul era o iubita prea frumoasa adorata de zei, de apa si de locuitori. In fiecare dimineata si seara atunci cand cerul isi revarsa sclipirea in apele limpezi, sufletul Danubiului regasea netezimea pielii cafenii a insulei, faceau dragoste intre coardele unui instrument muzical, in parfum de rodie coapta si rosie, in culoarea castanie a cafelei, in mireasma de tutun.
Pe acest trup datator de frumusete isi duceau viata neam de turci si alte natii, acolo se odihneau pasarile printre coroanele ce fosneau poeme nescrise de indragostiti, dar ascultate de cei care pot auzi glasul tainic al naturii.
Barcagii colindau apele, in timp ce seara se asternea ca o pulbere aurie peste insula, cafeaua clocotea intr-un ibric, trandafirii infloreau mult prea idilici poate, la fel ca si gandurile mele ce au scris aceste randuri.
Voi inchide ochii sa lipesc pe retina ochiului verdeata dini Ada-Kaleh, o iubita a fluviului, mangaiata de valurile sale cenusii, verzui sau albastre…senintatea unui loc astazi pierdut…si totusi eu simt cu certitudine ca odinioara am fost pe Ada-Kaleh.