Teama de a fi…tu

Teama ca…pe buzele ploii clipeste licoarea ce nu mai vindeca…anii
Teama ca va veni o dimineata cand singur te vei trezi, parca pentru prima oara nascut in lume.
Teama ca oameni nu sunt asa cum ai crezut, dar oare care-i teama cea mai cuprinzatoare, ca oameniii nu sunt cum ai crezut, sau ca tu nu esti asa cum ai crezut?
Teama ca…la capat de drumuri te vei apleca si iti vei gusta cu umilinta cu ecouri de durere…esecul.
Teama in care ne confruntam, intr-o oglinda: Binele sau raul? Prapastia dintre ele e mai mica decat ne inchipuim, suntem zi de zi intre ele, ca o picatura de sare amara
Teama ca nimeni nu iti va mai oferi caldura, ce pe brate si-a insirat siragul de lumina ucigator de tandra
Teama ca vei dezamagi oameni, idei,vise si propria ta constiinta.
Teama ca va veni o zi cand vei spune…imi pare atat de rau, dar timpul numai curge pentru odinioara si poate…daca…
Teama de a sopti atunci cand simti ca arde cerul…un simplu cuvant ce spune mi-e dor…
Teama de a chema fericirea, pentru ca ea se va sfarsi candva ca un apus absorbit de noapte.
Teama de a spune rugaciuni, pentru ca e posibil ca ele sa nu se indeplineasca, este preferabila tacerea
Teama de a te uita pe tine insuti in palma celuilalt, teama de a suferi, de a iubi, de a trai….si teama de a renaste…teama de a fi…tu