Pe acoperisuri de sarma

Pe acoperisuri de sarma pasarile nu zboara niciodata, se odihnesc in ciusmeaua timpului in aripa pufului sur.
pe acoperisuri de sarma rugineste clipa ca o bucata de frunza dezrobita de ramul de care se purta candva
pe acoperisuri de sarma cerul se arunca in gol ca un nebun cu ochii cuminti deschisi peste pleoapele adormite in pana de culoarea prunei
pe acoperisuri de sarma ploaia cutreiera mirosind a otel iute si dur, prelingandu-se in streasina unei ferestre albastre
pe acoperisuri de sarma pasii mei franti stralucesc in picaturi de sange, sub talpa luminile ard adevarul ascuns de ei toti
sub acoperisuri de sarma lumea otraveste aerul cu o singura pocnitura, o singura cheie suspusa mecanic aceluiasi joc
sub acoperisuri de sarma verile nu se termina nicioada, sunt veri de carbune verde, sub ochiuri de cuvinte prinse intre rugaminti
sub acoperisuri de sarma pasesc sa nu pier si pier ca sa pasesec catre aceasi ultima secunda…